Ce a însemnat 2017 pentru Centrul Medical Focus, proiectul nostru de succes?

Medical vorbind, a însemnat o creștere a numărului de cazuri descoperite la copii: limfoame, tumori, leucemii, vasculite, patologii rare. Cuvinte pe care niciun părinte nu ar trebui să le cunoască, să se confrunte cu ele. Noi, ca organizație, am ales să fim alături de ei. Îi vedem și trăim alături de ei veștile cu analize bune și mai puțin bune, cu transfuzii și înțepături, cu plecări spre un oraș sau țară străină pentru tratament avansat, celebrăm întoarcerea acasă când sunt bine și îi susținem atunci când recad sau, din păcate, atunci nu mai e nimic de făcut decât îngrijirea paliativă, în care și noi, și medicii ne dorim să le oferim o trecere lină, demnă și fără dureri.

Logistic vorbind, în anul 2017 Centrul Medical de Zi Focus- oficial denumit și compartimentul de onco-hematologie pediatrică cu spitalizare de zi din Spitalul Județean Constanța – a primit prin implicarea Asociației Dăruiește Aripi echipamente medicale  în valoare de aproximativ 50.000 lei, peste 11.000 euro.

Sonda cardiacă pediatrică achiziționată folosește la depistarea malformațiilor și complicațiilor care apar la micii pacienți de la Centru. Videocapilaroscopul care depistează modificări patologice incipiente la pacienții cu boli rare și reumatologice a adus Centrului Focus și titlul de Centru Eustar – membru cu drepturi depline cu acces la biblioteca medicală internațională de cazuri medicale specifice. De acum, medicii din Centru au la dispoziție echipe medicale multidisciplinare internaționale, cu care se pot sfătui în timp real pentru a găsi cele mai bune și eficiente soluții pentru copiii aflați în suferință.

Dăruiește Aripi este onorată că a putut facilita toate acestea. Contribuția noastră la specializarea acestor medici (și achiziționarea echipamentelor necesare) și faptul că îi vedem în fiecare zi cum aplică tot ceea ce învață și cât de dornici sunt să își facă meseria cât mai bine ne confirmă că suntem la locul potrivit.

Mulțumim tuturor celor care sunt alături de noi. Avem nevoie de mai mulți ca voi. Sprijiniți-ne!

Moș Crăciun

Perioada sărbătorilor de iarnă a purtat cu ea întotdeauna ceva magic. Nașterea Domnului și bucuria pe care o simțim în suflet cu această ocazie a coincis întotdeauna cu sosirea lui Moș Crăciun, cu minunăția beculețelor colorate și cu puterea fiecăruia dintre noi de a dărui. Iată cum Dăruiește Aripi își întâlnește vocația și își împlinește misiunea în această perioadă, cu cea mai mare bucurie.

Pentru cine cunoaște Spitalul Județean din Constanța, este evident sentimentul care pune stăpânire pe tine începând cu clipa în care știi că trebuie să mergi acolo. Boală, maladie, afecțiune, prognostic, suspiciune, patologie sunt doar câteva dintre cuvintele ce însoțesc gândul că trebuie să meargă la spital. Până și cuvinte mai puțin dureroase cum ar fi investigații, analize, prevenție, își au rolul lor și porția lor de teamă indusă celor ce ar putea fi numiți la un moment dat „pacienți”. Noi însă, știm că nu trebuie să fie așa. Spitalul este un loc în care oameni buni încearcă să te ajute. Locul în care găsești rezolvări și nu numai probleme, locuri din care pleci mai liniștit pentru că niște profesioniști au grijă de tine și de sănătatea ta. Dar cum am putea să transmitem această dorința? Cum am putea să schimbăm percepția despre spital în ceea ce ar putea fi de fapt? Putem face asta măcar pentru copii?

Iată că Sărbătorile de iarnă ne oferă această ocazie. Ca și anul trecut, ne ocupăm de două lucruri: împodobirea secțiilor în care intră copiii, cu globulețe și alte decorațiuni de iarnă și, în al doilea rând, strângerea cadourilor de la prietenii proiectelor noastre ce vor fi dăruite copiilor suferinzi cu ocazia vizitelor la spital. În cele două privințe suntem ajutați de spiriduși, Crăciuni și Crăciunițe care înțeleg că și sărbătorile lor vor fi mult mai frumoase și mai liniștite după contribuția fiecăruia la aceste minuni. Acelora care spun că spitalul este un loc în care este tratat fizicul celor care vin acolo, le spunem cu mândrie că greșesc. Spiritul este la fel de important ca și fizicul și sufletul unor copii valorează de multe ori cât trupurile lor.

Îi invităm pe toți cei care cred în astfel de lucruri să ne însoțească în eforturile noastre de a transforma pentru o perioadă scurtă spitalul într-o casă a Crăciunului, unde bucuria de pe străzi va pătrunde adânc acolo unde este mai mare nevoie de ea: în sufletele copiilor noștri. Rămâne ca mai apoi să le putem spune celor care nu cred în Moș Crăciun: ați văzut? V-ați înșelat! Atâta timp cât fiecare dintre noi poate fi un spiriduș, Moș Crăciun va exista veșnic în sufletele noastre și în sufletele celor ce primesc darurile noastre.

Proiect mic, proiect mare

În procesul de alegere al următorului proiect suntem mereu limitați de ceea ce credem despre posibilitățile noastre. Preferăm întotdeauna să alegem acel proiect pentru care putem strânge finanțare cu certitudine. Omenia noastră, modestia noastră, limitează ONG-urile și chiar dacă uneori visează la stele, preferă să investească potențialul lor creator în cauze mult mai mărunte decât ar putea realiza.

Pentru exemplificare: cum ar fi dacă în loc să peticim spitale care așteaptă de o veșnicie să fie renovate, am putea construi unul complet nou, în care toată lumea să se simtă bine: pacienți, medici, părinți. Cum ar fi dacă în loc să strângem câteva sute de mii de euro, ne-am uni eforturile și am strânge împreună într-un efort național, 30 milioane de euro în doi-trei ani. Oare nu sunt disponibili acești bani? Oare companiile naționale nu s-ar bucura să fie parte dintr-un așa efort privat? Credem că da. Credem că eforturile câtorva asociații cu reputația de a fi construit proiecte frumoase, premiate la galele societății civile ar valora mai mult împreună decât separat.

Rămâne de văzut felul în care oamenii pot trece peste bariera lucrului în echipă în beneficiul celor mulți. Istoria ne spune că, de obicei, în alegerea proiectelor, potențialul depășește realitatea. Rămâne nefolosit și din păcate nu poate fi reportat la proiectele următoare. Dar ce ar aduce cu ea o inițiativă extrem de ambițioasă, care la prima vedere este de nerealizat? Cu siguranță ar aduce frustrare, stres, nopți nedormite și teama nereușitei. Dar în același timp ar mai aduce o energie imensă, o determinare care, prin natura ei, ar găsi soluții de a merge mai departe.

Înaintăm cu pași încrezători în lucrările de reconstrucţie a Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuţi a Spitalului Clinic Judeţean Constanţa

În luna octombrie se încheie prima parte din proiectul nostru: demolările brute sunt pe ultima sută de metri şi şantierul se pregăteşte de consolidarea pereţilor. Constructorii lucrează cot la cot cu inginerii, arhitecţii şi experţii tehnici pentru a lua cele mai bune decizii în timp util. Unii pereţi trebuie păstraţi şi vor fi consolidaţi pentru a nu afecta structura existentă a clădirii. Este o muncă imensă în spatele fiecărei decizii, dar suntem conştienţi că doar ascultând de toţi cei care ştiu să îşi facă meseria vom avea un proiect durabil, construit cu simț de răspundere şi cu multă pasiune din partea tuturor.

În acelaşi timp, activităţile noastre în proiectul de reconstrucţie se desfăşoară şi pe planul de training al personalului medical de pe secţia actuală de terapie intensive nou-născuţi de la Constanţa. Mai multe poţi afla aici. Am fost cu toţii extrem de impresionaţi de rezultatele Târgului de fapte bune de la Bucureşti şi foarte recunoscători că am putut replica această iniţiativa şi la Braşov, pe 19 octombrie, unde Fundaţia Vodafone România a organizat o expoziţie de vânzare cu diverse promoţionale pentru angajaţii din companie, expoziţie care a generat donaţii în valoare de peste 2700 lei.

Toate aceste sume intră în proiectul de Reconstrucţie Terapie Intensivă Nou-Născuţi a Spitalului Clinic Judeţean Constanţa.

Vă mulţumim tuturor pentru susţinere, înseamnă foarte mult pentru noi! <3

Dacă doriți să susțineți proiectul, iată cum puteți ajuta:

Companiile pot contribui cu 20% din impozitul pe profit.

Sau printr-o contribuție directă, în LEI sau EURO, în contul Asociației:


Titular cont: Asociatia DARUIESTE ARIPI
CUI: 314 827 67
IBAN LEI: RO 70 BTRL RON CRT 020 750 3901
IBAN EURO: RO 20 BTRL EUR CRT 020 750 3901
Banca: BANCA TRANSILVANIA, sucursala Constanta
COD BIC/SWIFT: BTRLRO22

 Vă mulțumim!

 

Prea mic, prea devreme

Jurnal de prematur

Începem astăzi seria de poveşti frumoase despre prematurii care se nasc pe secţia noastră. Aceştia sunt mai mult suflet decât copil, cu o greutate sub limita de supravieţuire, pentru care medicii de la Constanţa fac eforturi imense să îi ţină în viaţă, să îi ajute să crească şi să îi ferească de toate pericolele la care sunt expuşi din cauza prematurităţii.

„Plâng de peste 15 săptămâni. Mi-e tare greu să o văd singurică, acolo”, ne povestea mama lui E. “Eu îmi trăiesc zilele pentru acea jumătate de oră/o oră, când pot intra să o văd, să o ating, să o hrănesc. Ştiu că medicii fac tot ce pot, dar asta nu mă împiedică să stau într-o stare de tensiune continuă. E atât de mică şi a trecut prin atât de multe deja. Ştiu că este o luptătoare şi ştiu că trebuie să fiu tare pentru ea.

E. este o fetiţă mititică, născută la 27 de săptămâni. La naştere a avut nevoie de resuscitare timp de 30 de minute. Cu ajutorul îngrijirilor acordate de medici la timp, micuţa a început să crească şi să se întremeze. Dragă noastră E. este acum acasă, împreună cu familia ei. Călătoreşte mult (o urmărim pe Facebook :D) şi se bucură de atenţia şi iubirea surorii ei mai mari.

Este ceea ce ne dorim pentru toţi copiii născuţi prea mici şi prea devreme.

Să ajungă cu bine, acasă! Însă bebeluşii aceştia speciali nu au nevoie numai de miracole, ci de condiţii moderne de tratament, de aparatură şi tehnologie nouă, care pot face diferenţa în lupta pentru viață. În prezent proiectul de reconstrucție a secției de terapie intensivă nou-născuţi din cadrul Spitalului Județean Constanța este în derulare. Însă știm că finalizarea proiectului este posibilă prin implicarea unor oameni frumoși la suflet, care îndrăznesc să creadă în obiective, aparent de neatins. Până la urmă, renovarea secției de Terapie Intensivă Nou-născuţi şi a Compartimentului de Prematuri din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa este despre lupta pentru viață și despre încrederea că „mai binele” este posibil.

Ce zici, ne ajuţi și tu?

Persoanele fizice pot sprijini Asociația Dăruiește Aripi direcționînd 2% din impozitul pe venit.

Companiile pot contribui cu 20% din impozitul pe profit.

Sau printr-o contribuție, în LEI sau EURO, în contul Asociației:

Titular cont: Asociatia DARUIESTE ARIPI
CUI: 314 827 67
IBAN LEI: RO 70 BTRL RON CRT 020 750 3901
IBAN EURO: RO 20 BTRL EUR CRT 020 750 3901
Banca: BANCA TRANSILVANIA, sucursala Constanta
COD BIC/SWIFT: BTRLRO22

Responsabilitatea în alegerea proiectelor

Este extrem de simplu să vorbeşti despre proiecte potenţiale. Le poţi întoarce pe toate părţile, analiza atât laturile bune, cât şi laturile rele, poţi măsura riscurile şi încerca să le minimizezi, le poţi evalua din punct de vedere strategic şi al rezultatelor economice potenţiale. Una peste alta, ceea ce contează cel mai mult este impactul social. Numărul celor implicaţi, cu sau fără voia lor, într-un proiect poate să decidă în legătură cu alegerea proiectului respectiv în detrimentul altuia. Acestea fiind spuse însă, ajungem imediat la substanţa procesului de selecţie. Şi această substanţă poartă numele unui expert sau al unui grup de experţi. În absolut orice domeniu, este nevoie de expertiză. Şi în afară de expertiză şi de o idee la care poate expertul nu s-a gândit încă, din cauza problemelor zilnice de care este înconjurat, mai este nevoie şi de un proces foarte bine pus la punct. Un proces care să ducă lucrurile din punctul A în punctul B pe cea mai scurtă sau cea mai lipsită de obstacole rută. Acest proces trebuie să ţină seama de realitatea din jurul proiectului. De oamenii implicaţi sau de cei care vor fi implicaţi. De momentul în care prin intermediul proiectului se aduce schimbare în viaţa oamenilor. Indiferent dacă schimbarea este bună sau rea, ea este totuşi schimbare. Şi rezistenţa noastră poate să capete aspecte nebănuite indiferent în care stare de echilibru ne aflăm. Stabil sau instabil. Ori pentru a adopta schimbarea, avem nevoie de câteva elemente cheie: în primul rând este nevoie de o stare de urgenţă. Stare de urgenţă provenită din condiţiile precare sau chiar din condiţiile inexistente aferente unui proiect anume. Atâta timp cât starea de urgenţă nu este reală sau atâta timp cât această urgenţă nu este resimţită că atare, rămânem impasibili, inerţi, fără dorinţa de a schimba ceva. Această stare trebuie descoperită şi comunicată. Este un element esenţial al reuşitei unui proces de schimbare, al reuşitei unui proiect anume. Mai departe este nevoie de o coaliţie, mai mulţi oameni care să creadă în acelaşi lucru, de succese rapide, de un plan bine pus la punct care să implice cât mai mulţi dintre cei vizaţi. Revenind însă la procesul logic, nimic nu poate fi dezvoltat fără că specialiştii să se implice total. Noi suntem agenţi ai schimbării, dar nu vom putea niciodată să schimbăm ceva dacă experţii nu ne-o vor cere. Lucrăm cu opiniile lor. Chiar dacă şi noi avem opiniile noastre. Acestea fiind spuse, poate că am creat oarecum cadrul analizei proiectelor potenţiale. Din ediţia următoare vom reveni cu idei pentru viitor. Idei pe care vi le supunem atenţiei şi din care cu siguranţă va ieşi ceva bun până la urmă.

Training pentru suflet

În urmă cu două săptămâni am demarat împreună cu profesioniștii de la spitalul Marie Curie din București un proces îndelungat de training pentru medicii şi asistentele medicale ce vor activa în secţia de terapie intensivă nou-născuţi a spitalului din Constanţa. Poate părea un proces de training absolut normal în contextul în care vrem să oferim condiţii similare de îngrijire copiilor prematuri din Bucureşti şi Constanţa. Însă ceea ce pare este departe de realitatea încrustată adânc în proiectul nostru. Acest proces de training este în acelaşi timp un proces de analiză a echipei. Un proces de selecţie şi construcţie a unei echipe pe care o dorim însufleţită de dorinţa de a salva vieţi. Acest training este o experienţă a bunului simț. Este primul pas în posibilitatea fiecăruia de a dovedi cât de mult şi cât de adânc se va implica în acest proiect care va dura mult mai mult decât simpla construcţie a unei secţii moderne.

Aşa cum am prevăzut încă de la început, succesul acestui proiect stă atât în construcţia lui, cât şi în funcţionarea lui. Dacă Centrul Focus nu ar fi avut personalul extrem de dedicat, dacă aceşti oameni nu ar fi înţeles că li s-au creeat condiţiile visate pentru confortul pacienţilor în aceeaşi măsură cu confortul personal, ambulatoriul secţiei de oncologie pediatrică ar fi încetat să existe cu adevărat la scurt timp de la deschidere. Ceea ce a făcut ca Centrul Focus să fie un succes este chiar dedicaţia celor de acolo, pasiunea pe care o pun în fiecare zi în felul în care tratează copiii.

Învăţând din această lecţie – din fericire reuşită – vom face tot posibilul să replicăm succesul în noul proiect. Din acest motiv, ne implicăm direct, chiar din timpul primului program de training, în a transmite pe toate canalele un lucru extrem de important: felul în care va funcţiona secţia de terapie intensivă nou-născuţi depinde în mod absolut de felul în care echipa implicată va înţelege mesajul încă de la început. Nu suntem aici să cerem, suntem aici că să dăm. Să dăruim efortul de a învaţa, să dăruim în fiecare amănunt care ne înconjoară, pentru că această atenţie asupra lucrurilor esenţiale, asupra copiilor pe care îi îngrijim, va face toată diferenţa. La urmă urmei, este singurul aspect important al acestui proiect. Şi ne vom implica cu toate resursele disponibile pentru a-i asigura succesul.

Doar împreună cu voi putem!

Lucrările pe şantierul de la etajul 8 al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa avansează. Suntem încă în faza de demolare şi ne aşteptăm să mai dureze încă o perioada de timp. Ne luăm toate măsurile de siguranţă pentru ca activitatea noastră de pe şantier să nu afecteze programul şi-aşa foarte încărcat al spitalului şi poluarea fonică şi cantitatea de praf să fie reduse la minim. Ne mândrim că avem un şantier foarte curat, cum rar găseşti în România, de ce să nu recunoaştem. Ne bucurăm din inimă când auzim aprecieri despre ecourile muncii noastre şi vedem cum mulţi constănţeni se implică. Dacă sunteţi constănţean, cu siguranţă aţi remarcat autobuzele cu imaginea campaniei noastre, puse la dispoziţie cu generozitate, pro bono, de către Regia Autonomă de Transport Constanţa. Sau afişele şi panourile stradale din oraş şi de pe autostrada Constanţa-Bucureşti. Sau afişele din multe locuri publice constănţene. Ori autocolantele de pe holurile Spitalului Judeţean Constanţa. Nu va închipuiţi că totul e roz, dar ne străduim să trecem peste micile obstacole, din care învăţăm în fiecare zi, şi să ajungem la soluţii viabile, pe termen lung, care au ca scop final reconstrucţia şi modernizarea secţiei de Terapie Intensivă Nou-Născuţi din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa.

Tot în cadrul proiectului, luna aceasta am fost foarte norocoşi să avem susţinerea a două campanii de strângere de fonduri încheiate cu succes. Fundaţia Vodafone România a organizat o expoziţie de vânzare cu diverse promoţionale pentru proprii angajaţi, expoziţie care a generat donaţii în valoare de 10350 lei. În luna septembrie Veronica Soare a parcurs ca pelerin 880 de kilometri în 33 de zile drumul Camino de Santiago, ducând cu ea mesajul proiectului nostru, în care îi avem ca parteneri pe Fundaţia Vodafone România şi Asociaţia Inima Copiilor.

„… în martie am vizitat, împreună cu alţi bloggeri şi jurnalişti, Secţia de Terapie Intensivă nou-născuţi a Spitalului Judeţean din Constanţa. Când am ieşit din lift şi am trecut de uşa care despărţea bebeluşii de restul lumii am ştiut. Nu multe s-au făcut acolo din 1968, când a fost construit spitalul… Rămăsesem ultima în acea încăpere în care se aflau câteva incubatoare. Stăteam în faţa celui în care se odihnea cea mai mică făptură pe care am văzut-o vreodată. Nu ştiam că un bebeluş poate fi atât de mic. Foarte mic. Şapte sute de grame…”, povesteşte pe blogul ei Veronica Soare.

Veronica a strâns donaţii din SMS-uri cu gânduri bune, care au însoţit-o pe Camino în valoare de 5680 de euro. Toate aceste sume intră în proiectul de Reconstrucţie Terapie Intensivă Nou-Născuţi a Spitalului Clinic Judeţean Constanţa. Le suntem tuturor recunoscători pentru generozitatea acestor gesturi de încurajare.

Doar împreună cu voi putem!

Dacă doriți să susțineți proiectul, iata cum puteți ajuta:

Persoanele fizice pot sprijini Asociația Dăruiește Aripi direcționînd 2% din impozitul pe venit.

Companiile pot contribui cu 20% din impozitul pe profit.

Sau printr-o contributie, in LEI sau EURO, in contul Asociatiei:


Titular cont: Asociatia DARUIESTE ARIPI
CUI: 314 827 67
IBAN LEI: RO 70 BTRL RON CRT 020 750 3901
IBAN EURO: RO 20 BTRL EUR CRT 020 750 3901
Banca: BANCA TRANSILVANIA, sucursala Constanta
COD BIC/SWIFT: BTRLRO22

 Vă mulțumim!

 

Determinarea unei singure persoane poate schimba lumea

Alina Pătrăhău (Vasea), fondator Dăruiește Aripi

În luna septembrie am avut privilegiul de a vizita o universitate celebră, pentru a participa la Programul Governing For Nonprofit Excellence desfăşurat la Harvard Business School.

Această oportunitate a venit şi a trecut, însă a lăsat urme adânci atât în conştiinţa mea, cât şi în determinarea de a-mi canaliza în continuare eforturile către proiecte nonprofit, atât în zona sponsorizărilor, cât şi în cea a antreprenoriatului social. Revelaţiile pot spune că s-au ţinut lanţ, începând cu organizarea impecabilă a şcolii, a programului nostru, continuând cu grupul de profesionişti extraordinari în mijlocul cărora mi-am găsit cu greu locul şi cu cele zece studii de caz pe care le-am întors pe toate părţile pentru a trage concluzii extrem de interesante, intens şi atent pregătite de către profesorii şcolii. Acestea au acoperit un spectru larg, începând cu căutările de consolidare a sectorului medical din Boston, în marea lui majoritate nonprofit, continuând cu şcoli şi universităţi de renume în care actorii principali debutau în poziţii de „supervisory board” sau erau puşi în situaţia dificilă de a păstra neatinsă misiunea şcolii respective deşi treceau prin vremuri extrem de grele în care le-ar fi fost mult mai uşor să renunţe la convingerile lor. Am continuat cu asociaţii de protecţie a mediului şi cu proiecte de construcţie a mii de spaţii de joacă, în care provocările erau de natură deficitelor anuale sau a posibilităţilor de replicare a modelelor în cât mai multe oraşe.

Antreprenoriatul social l-am studiat în cadrul unor modele de retail cu produse tradiţionale din India, precum şi în cadrul unei fundaţii din Pittsburg, care se ocupă cu sprijinul persoanelor defavorizate, cu şomajul şi lipsa posibilităţilor de reabilitare. Am văzut cum determinarea unei singure persoane poate schimba lumea, cum dorinţa unui fondator poate duce mai departe zeci de ani un efort cu scop nobil. Am învăţat felul în care trebuie să arate un supervisory board şi diferenţele majore între activitatea unui consiliu de business şi a unuia nonprofit. Am învăţat că nu totul se tranşează în bani atunci când e nevoie de o decizie, am învăţat că un critic literar poate să aibă o opinie la fel de valoroasă ca şi cea a unui analist financiar atunci când vine vorba de o activitate socială.

Una peste alta, experienţa mea la Harvard Business School m-a ridicat deasupra amănuntelor zilnice şi m-a făcut să îmi reevaluez activitatea de până acum. Totul contează: atât energia zilnică şi rezolvarea rapidă a problemelor apărute, cât şi orientarea strategică, firul roşu pe care încerci să îl urmezi de-a lungul vieţii. Sper că totul mă va ajuta de acum încolo pentru a duce activitatea socială din România cât mai aproape de ceea ce se întâmplă în lume. Responsabilitatea socială şi activităţile non-profit se află astăzi la un nivel mult mai înalt în ţările civilizate, acolo unde spiritul civic s-a rafinat şi s-a distilat pentru a alimenta rezolvarea problemelor societăţii.