Povestea lui Eu Pot!

„Povestea lui  Eu Pot!” a devenit cu adevărat o poveste. Până când nu este citită de mulți copii, până când nu este apreciată și până când nu trezește în sufletele lor acele sentimente pe care dorim să le găsim cu toții, ei bine până când toate astea nu se întâmplă, „Povestea lui Eu Pot!” nu este cu adevărat o poveste.

Fără să intuim succesul ei, am tipărit 3000 de cărticele. Apoi, am hotărât să mai tiparim 4000. Am realizat până la urmă că succesul proiectului nostru nu se măsoară în numărul de cărticele împărțite, ci în amploarea schimbării pe care reușim să o producem. În perspectiva care ni se deschide înainte de a hrăni sufletele tinere cu hrană spirituală. „Povestea lui Eu Pot!” ne-a arătat spațiul care trebuie să fie umplut, spațiul din viețile fragede ale copiilor noștri care are nevoie de empatie și compasiune. Ne-a obligat să continuăm. Să inovăm în așa fel încât copiii noștri să poată sedimenta în sufletelele lor nevoia de a ajuta. De a face lucruri bune. Se spune că educația primară provine din cei 7 ani de acasă. Mai departe este rolul combinat al familiei și al educatorilor de a transmite copiilor ceea ce trebuie să înmagazineze.

Așa cum avem nevoie de română și matematica, de istorie, geografie și biologie, așa cum unii încearcă să transmită în școli educația financiară, tot așa avem nevoie că cei mici să deprindă abilități sociale, să învețe să observe deficiențe și să găsească soluții fără că acestea să le dea o satisfacție individuală. Satisfacția colectivă însă, poate să găsească motivații, să adune energii, ea poate face următorii membrii ai societății să crească ca și indivizi responsabili, gata să acționeze atunci când lipsurile comunității o reclamă. Credem că acesta este secretul evoluției noastre. Secretul scurtaturii pe care trebuie să o găsim printre hatisurile vieții noastre aglomerate. Scurtătură care ne va duce spre o nouă dimensiune. Cea a bunăstării spirituale.

Noutati de pe santier

În sfârșit, este curat pe șantier.  A fost turnată șapa și de aici încolo schimbările vor fi și mai vizibile. Parcă începem să prefigurăm mirosul de casă nouă. Entuziasmul nostru crește cu fiecare zi. Parcă a venit și primăvara la noi, pe șantier. Lucrările au ajuns la momentul montării țevilor de scurgere și apă, praful și zgomotul este mult diminuat acum.

Un om înțelept spunea: “Ceea ce ne imaginăm cu intensitate, dorim cu ardoare şi căutăm cu entuziasm nu se poate să nu ni se întâmple.” Ei bine, da, aici ne recunoaștem. Lăsăm imaginile să vorbească pentru noi.

Jurnal de santier

Am decorat Sectia de Pediatrie

La sfârșitul lunii, secția de Pediatrie de la Spitalul Județean Clinic de Urgență Constanța a fost împodobită cu decorațiuni specifice de primăvară și Paști.

„Creativitate în folosul comunității” se numește programul derulat de tinerii artiști de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța, în parteneriat cu Asociația Dăruiește Aripi. Micuții artiști, îndrumați de profesorii lor, au realizat decorațiuni din hârtie care să umple de culori secția de Pediatrie a Spitalului Județean.

Medicii rezidenți din secție au fost cei care au împodobit secția cu creațiile micuților artiști constănțeni.

Alina Pătrăhău, fondatorul Dăruiește Aripi a declarat: „Ne-am bucurat să putem repeta atât de repede isprava decorării din ultimii ani. Ne-au ajutat de această dată elevii și profesorii de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” Constanța, care și-au pus talentul la încercare pentru bucuria copiilor internați.”

A devenit deja o tradiție să oferim copiilor internați de sărbători în spital măcar un motiv de a zâmbi. Cu toții știm cât de greu este să fii aici, cu atât mai mult în perioada sărbătorilor pascale. Mulțumim medicilor rezidenți care s-au oferit să decoreze secția de pediatrie și elevilor și profesorilor de la Colegiul Național de Arte “Regina Maria” Constanța pentru implicarea lor.

Cursa Family Run 2018

Duminica zilei de 25 Martie 2018 a fost duminica faptelor bune.  La Family Run, cursa din cadrul Maratonului Nisipului, ce sprijină proiectul nostru ne-am bucurat să avem o mulțime participanți copii, 310 mai exact, care, în echipe formate cu părinții sau profesorii lor, au alergat pentru nou născuții bolnavi din Constanța. Am numărat la start 450 de participanți.

Ne-au ajutat Trupa Suflețel, care a animat încălzirea și au pregătit copiii de start cu mult dans și voie bună și antren.

Ne-au ajutat voluntarii fotografi și zânele Dăruiește Aripi cu detaliile organizatorice.

Ne-a ajutat Techir care a adăugat produse naturale în pachetele câștigătorilor.

Ne-a ajutat Radio Constanța cu promovarea evenimentului și a fost gazda noastră primitoare.

Ne-a ajutat Vivo Constanța care a donat produse pentru toți participanții la Family Run!

Valurile de entuziasm ale copilăriei și energia lor au transformat Family Run într-un eveniment care încă are ecouri calde în inima noastră. Iar prezența familiilor care din an în an sunt mai multe ne demonstrează puterea noastră. Am fost foarte mulți, am fost o comunitate.

Cursa Family Run a strâns în acest an suma de 15000 lei, suma ce constituie 100% donație în proiectul de reconstrucție a secției de Terapie Intensivă Nou Născuți de la Spitalul Județean Constanța, proiect în care îi avem ca parteneri Asociația Inima Copiilor și Fundația Vodafone România. Fundația Vodafone România a dublat această sumă, și astfel, cu 30000 lei putem anunța vom achiziționa un videolaringoscop, absolut necesar pe noua secție a cărei reconstrucție este în curs. Este pentru prima dată în istoria secției când acest echipament este achiziționat la neonatologia Spitalului Județean Cinic de Urgență Constanța.

Mulțumim Dan Antonaru – Asociația Sana Sport Constanța și Maratonul Nisipului și pentru decizia voastră de a alege și în acest an proiectul nostru. Doar împreună suntem puternici. Și împreună reușim să transpunem ceea ce acum trei ani visam, într-o realitate care ne dă aripi de speranță că putem aduce schimbări în bine în comunitatea noastră.

Sărbători cu bine!

Sărbătoarea Paștelui este ocazia de a închide ochii noștri lumești și de a-i deschide pe cei sufletești. Este momentul în care ne amintim care sunt însușirile noastre care ne fac cu adevărat să fim oameni. Închidem ochii doar câteva clipe, atât cât este nevoie pentru a rememora chinurile Fiului lui Dumnezeu, trimis pe Pământ pentru a ispăși prin propria jertfă păcatele oamenilor. În aceste câteva momente putem vedea cu ochii mințîi o inscripție de pe o cruce de lemn așezată umil, într-un colț al mănăstirii Micula. Pe această cruce, Isus, răstignit, ne spune: „Vedeți ce am făcut eu pentru voi? Voi ce veți face pentru mine?”

Este în credința noastră ortodoxă să facem bine celorlalți. Să ne iubim aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine. Să iubim copiii nenăscuți încă, să îi iubim pe cei bolnavi, pe cei singuri, să ii iubim pe cei mai puțin norocoși decât noi. De aici izvorăște toată empatia și compasiunea, nestirbite și neumbrite de niciun alt sentiment care, de altfel, domină viața noastră de zi cu zi. Obișnuim să credem că orice altă religie, înrudită sau nu cu ortodoxia, propovăduiește aceeași nevoie de sentimente pozitive. Mai mult decât atât, chiar și cei care nu cred în viață spirituală și își rezumă existența numai pe acest pământ, pot fi la fel de iubitori, la fel de buni ca orice altă persoană credincioasă. În final, cum ar arăta lumea dacă toți ar face în așa fel încât cei de lângă ei să se simtă mai bine?

Cum ar fi ca tuturor oamenilor de lângă tine să le pese de soarta ta, să facă totul pentru ca tu să poți depăși obstacolele care uneori îți stau în cale? Discutând despre binefacere, nu uităm despre secolele trecute, atunci când primele spitale au apărut la porțile cetăților. Ele erau înființate de regi și păstorite de călugări, care își îndeplineau misiunea de a îngriji pe cei bolnavi. Nu mai departe de începutul secolulului trecut, spitalele erau dezvoltate de către comunitate și conectate cu mănăstiri, pentru ca întreg personalul de îngrijire să fie alcătuit din măicuțe.

Ce s-a întâmplat în ultimul secol, direcția în care se îndreaptă astăzi medicina, este cu totul altceva. Au apărut instituțiile spitalicești în care lucrează oameni plătiți din asigurările medicale încasate de la populație. Au apărut frustrări, au apărut interese meschine, au apărut ca și in alte domenii, avatarurile vieții moderne fără de care nu putem trăi, dar care nu trebuie să pună stăpânire pe ființele noastre. Și ca să nu ne considerăm pierduți, momentul Paștelui trebuie să fie pentru noi sărbătoarea luminii, sărbătoarea vieții. Sărbătoarea faptelor bune și a sentimentelor înălțătoare.

Să ne încurajăm copiii să își urmeze visele

Mai în glumă, mai în serios, proiectul de educație în școli prinde rădăcini din ce în ce mai adânci. Din ce în ce mai mulți părinți și profesori vor să se alăture efortului nostru și asta înseamnă că din ce în ce mai mulți copii vor avea acces la conturarea personalității, prin aportul nemijlocit al nevoii de cunoaștere. Realizăm astfel că educația are un rol extrem de important în eforturile pe care comunitatea ar trebui să le depună. Cel putin la fel de important ca și sănătatea.

Realizăm că, adresându-ne educației, construim baza pentru ca generația viitoare să realizeze proiecte în sănătate și nu numai. Acest proiect este numai un început timid, pentru că România este în urma țărilor civilizate din punctul de vedere al rezultatului procesului educativ. Nu mai puțin de 45% dintre tinerii de clasa a șaptea nu sunt capabili să rezolve o problemă simplă de matematică, ceea ce ne arată că ai noștri copii fac parte din pătura superioară de 20% a copiilor competitivi. Sub acest nivel, este dezastru. Atâta timp cât copiii noștri sunt acceptați în occident și merg fără probleme la universități de renume, considerăm că educația lor este desăvârșită și mai mult, că educația tuturor copiilor este de calitate.

Obișnuim să spunem că fiecare are șansa lui și că doar cine nu vrea nu învață. Adevărul este șocant de departe însă. România nu creează condiții pentru ca generația noastră tânără să evolueze. Pentru ca în următorul deceniu să fim mai competitivi, mai inovatori și, una peste alta, mai eficient educați. Pentru că „bine” devine extrem de subiectiv. Binele nostru este altul decât „binele” altuia. Eficiența însă ține de fiecare persoană în parte. Voi fi eficient dacă voi învăța să fac ceea ce mă avantajează. Va deveni plăcerea mea și mulțumirea mea zilnică atâta timp cât activitatea în care mă specializez se potrivește aptitudinilor mele. Școala noastră este sterilă. Nu face nici o diferență în funcție de înclinațiile fiecăruia. Împărtirea se face în liceu, însă copiii nu sunt nici pe departe încurajați să își urmeze visele. Este nevoie de o restructurare masiva a sistemului. Însă cineva trebuie să înceapa de undeva. Poate că vom fi chiar noi. Cine știe? Așteptăm părerea voastră la alina@daruiestearipi.ro.

„DA, Eu Pot!”, primul proiect educațional despre responsabilitate socială, adresat copiilor

Acest început de primăvară ne găsește bucuroși și plini de voie bună. Aflați în derularea proiectului de renovare a Secției de Terapie Intensivă Nou Născuți a Spitalului Județean Constanța, suntem, în același timp, în mijlocul unui alt proiect la care ținem extrem de mult:

„Da, Eu Pot!” este prima acțiune educativă din sfera responsabilității sociale, dedicată copiilor noștri. Aflați în ultimul an de grădiniță și în primii patru ani de școală, micuții noștri iau contact cu responsabilitatea socială într-un mod potrivit vârstei lor. Cu sprijinul Inspectoratului Județean Școlar și cu ajutorul nemijlocit al profesorilor și învățătorilor din școli, am împărțit copiilor 3000 de cărticele. Încă 4000 sunt gata de tipar. Aceste cărticele spun povestea lui „Da, Eu Pot”, ce se regăsește în sufletul fiecărui copil care ia contact cu textul.

Este vorba despre două povești identice ale unor bune prietene din copilărie care aduc pe lume în același timp două mogâldețe de copiii. Numai că acțiunea se petrece în două orașe diferite: București, unde există un spital dotat cu toate condițiile necesare unui prematur, unde un copilaș micuț și neajutorat este sprijinit de toate condițiile necesare atât din punctul de vedere al aparaturii, cât și din punctul de vedere al echipei medicale. Celălalt copil se naște în Constanța, unde numai norocul poate decide dacă va supraviețui sau nu. Aici copiii sunt invitați să intre în poveste prin intermediul empatiei.  Li se oferă o soluție, iar ei sunt solicitați să participe, alături de părinții lor, renunțând la beneficii minore care nu aduc bucurie în sufletele lor decât câteva clipe, în primele momente.

În cadrul lecțiilor deschise, toate aceste sentimente sunt evidențiate de profesori și întărite în discuțiile cu parinții de acasă. Cărțile au părți interactive, unde copiii sunt îndemnați să lipească și să coloreze, reușind să transmită, prin intermediul jocului, importanța actului de a dărui.

Prin acest proiect, facem primii pași în zona educației, știind că acest domeniu este extrem de important pentru viitor. El pune bazele unei generații la al cărui sistem educativ adaugăm această componentă de responsabilitate socială. Copiii se dezvoltă atât din punctul de vedere al cunoștințelor, cât și din punctul de vedere al emoțiilor, al aptitudinilor sociale, în general al obișnuințelor pe care le învață în școală și în afara ei. Avem șansa să începem să educă copii dintr-o perspectivă mai amplă, care într-o zi să poata continua eforturile noastre, celor câțiva.

Mulțumim atât profesorilor, cât și părinților. Mulțumim în primul rând copiilor, care au reacționat peste așteptări și ne-au făcut să fim siguri că ceea ce le oferim ajunge direct la țintă, înspre sufletele lor. Mulțumim Inspectoratului Județean pentru sprijin și implicare. Acest proiect este numai primul dintre instrumentele pe care le folosim în demersul nostru educativ. Vom lărgi această bază și vom continua implicarea noastră în educație, măsurând efectele proiectelor, de cel puțin două ori pe an. Această primăvară marchează un nou început.

Știm sigur că rezultatele vor fi extrem de pozitive. Copiii ne vor confirma că drumul lor are nevoie să fie însoțit de emoții pozitive.

Ziua Internațională a Copilului cu Cancer

Cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului cu Cancer, în data de 15 februarie, ne-am întâlnit la Centrul FOCUS cu pacienți abia diagnosticați și supraviețuitori. Am vrut ca micuții aflați la începutul acestei luptei crunte să afle direct de la cei care au trecut deja prin asta că exista vindecare, că există speranță, că există un viitor. Și că lupta lor e justificată pentru că rezultatul final, VIAȚA, merită totul.

Au primit încurajări de la pacienți care acum sunt deja adolescenți sau tineri adulți, care au trecut prin aceste greutăți și le-au oferit putere și încredere, în primul rand părinților care duc și ei această luptă nedreaptă și suferă odată cu copiii lor.

Una dintre mamici spunea zambind, printre lacrimi: „Mă uit la acești tineri minunați și mi-o imaginez pe cea mică, in viitor…”

După povestea cu final fericit a uneia dintre învingătoarele cancerului, la întrebarea „Ce vrei să le mai spui, așa, la final, noilor tăi prieteni?”, A. a spus: „Să fiți încrezători că se poate și să nu vă dați înapoi de la nimic. Să nu vă pierdeți niciodată speranța.”

Ligia Moldovan, psihologul care a moderat discuțiile informale a punctat foarte bine această întâlnire: “Faptul că noi ne aflăm aici este cel mai minunat lucru. S-a facut și soare afară.”

Ne dorim să fie soare pentru toți copiii bolnavi de cancer. Și să umplem Centrul cu supraviețuitori și poveștile lor puternice și frumoase.

Implică-te și tu în acțiunile și proiectele Asociației Dăruiește Aripi, redirecționând 2% din impozitul pe venit din salariu. Contribuția noastră, a tuturor, oricât de mică ar fi ea, face diferența.

O nouă etapă se derulează pe șantierul secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți

Odată cu terminarea primei faze de construcție, și anume demolarea pereților și înlăturarea șapei vechii secții, începem o nouă etapă pe șantier: reconstruirea pereților demolați și ranforsarea celor care au meritat salvați.

În 2017, șantierul de terapie intensivă a însemnat, în cifre:

–          891 ore de muncă

–          8000 saci de moloz

–          30 transporturi de deșeuri

–          2000 saci de mortar

–          9600 cărămizi

–          4500 kg profile metalice

În același timp, continuă sesiunile de vizite de lucru în secția de terapie intensivă de la spitalul Marie Curie din București. Până la jumătatea lui ianuarie 2018, 20 de medici și asistente au luat parte la acest important și util schimb de experiență. „Atmosfera din secție este excepțională. M-a impresionat profesionalismul și siguranța cu care abordează situațiile de criză colegii mei de la București. Echipamentele de ultimă generație, care deja funcționează acolo și despre care știu că le vom avea și noi la Spital, îmi dau încredere că secția din Constanța va fi cel puțin la fel de bună ca și cea de la Marie Curie”, ne-a împărtășit dr. Georgia Caeridin, medic  specialist neonatologie.

Un proiect implementat în parteneriat cu Asociatia Inima Copiilor și finanțat de Fundatia Vodafone Romania.