Hrană pentru gânduri

Aici, acasă, ne-am obișnuit să respectăm anotimpurile. Primăvara gustăm începuturile. Ne bucurăm de muguri și de flori și mai presus de toate, sărbătorim Învierea Domnului. Este liniște și pace și cum altfel: un moment în care, nu mai știm exact de ce, ne strângem cu toții în jurul mesei și ne bucurăm că existăm, că a mai trecut un an pe lumea asta minunată. Apoi vine vara. Vacanța mare, plajă, bunici, căldură afară și căldură în suflete. Toamna are farmecul ei. Vine împreună cu recolta anului, cel care trece armonios, împreună cu noi, cu bucuriile și cu problemele noastre. Fructe de toate felurile, culori pastelate și o emoție deosebită, atunci când ne lăsăm sufletele să o simtă.
Însă oricum am lua-o, nimic nu se compară cu Decembrie. Această lună strânge la un loc toată emoția iernii. Și într-un fel, din nou nu mai știm de ce, luna Decembrie vine cu bucuria de a dărui celor dragi.

Vă întrebăm însă, nu cumva am denaturat bucuria de a dărui? Nu cumva am redus-o la bucuria de a dărui acelorași persoane pe care le îndrăgim? Celor cărora le facem cadouri tot timpul anului cu diverse ocazii? Nu cumva în interiorul nostru zace o dorință ascunsă să dăruim celor nevoiași? Pentru că dacă ne gândim mai bine, aceștia nu se bucură în fiecare zi, își duc destinele mai departe clipă de clipă, sperând în adâncul sufletului că dragostea Dumnezeiască clădită încă din momentul creației în adâncul fiecăruia dintre noi, o să îi ajute să meargă mai departe. Animalele sălbatice funcționează după legea selecției naturale. Cei puternici merg mai departe și procreează, pe când cei slabi sunt lăsați în urmă cu dezinvoltură. Asta este legea evoluției naturale. Așa s-ar întâmpla și cu noi dacă nu am avea suflet. Avem însă o solidaritate care ne face să avem grijă de cei care au nevoie.

Și luna Decembrie este luna potrivită pentru a ne reaminti că suntem oameni. Fiecare dintre noi ar trebui să facă un mic gest pentru cei nevoiași pe care nu îi cunosc. Este o trezire la viață a fiecăruia dintre noi, măcar pentru câteva clipe. Clipele în care simțim că suntem fiii lui Dumnezeu, sau fiii Universului. Pentru cei care nu pot simți asta în fiecare zi, pentru noi oamenii normali prinși în zbaterea materială, luna Decembrie este momentul nașterii noastre ca oameni. Vă rugăm din suflet, prindeți-vă de mâini și fiți din nou buni cu ceilalți care au nevoie de asta, măcar în decembrie. Așa cum am mai spus: nu vom ști niciodată care este cel ce dă și care este cel care primește de fapt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.