Târgul de cărți, un vis devenit în realitate
un articol de Manolache Bryanna Maria
Copil fiind, mereu am fost înconjurată de cărți; acestea mă făceau să mă simt în siguranță. În viața de adolescent lectura a devenit o pasiune, un refugiu, dar și o posibilitate pentru un viitor mai bun. Iubirea pentru cărți a dus la o mulțime de idei noi, iar printre acestea se numără și târgul de carte.
La sfârșitul anului școlar din 2023 m-am întrebat cum ar fi dacă Colegiul Național ,, Mihai Eminescu” din Constanța ar avea un târg de carte. Până atunci nu mai auzisem ca vreun liceu să țină un astfel de târg. După ce am povestit despre această idee, mai târziu am aflat că propunerea a fost aprobată, iar eu trebuia să mă ocup de organizarea acestui eveniment. Bineînțeles că am fost în extaz când am auzit toate aceste lucruri; era un vis devenit în realitate. Faptul că prin acest târg contribuiam la o cauza bună, pentru mine a fost o motivație și mai mare. Toți banii strânși vor ajuta copiii mai puțin norocoși, copiii cu cancer din proiectele Asociație Dăruiește Aripi, care au nevoie într-adevăr de sprijinul nostru.
Procesul de organizare nu a fost unul ușor, dar în cele din urmă fiecare efort depus a meritat. La sfârșitul lunii septembrie am colectat cărțile donate de elevii liceului nostru. Alături de voluntari le-am sortat în funcție de categorie și de starea în care se aflau. Am avut atlase, enciclopedii, cărți de copii, culegeri, dar și ficțiune, literatură și cărți în limba engleză. În acest proces am descoperit copii noi, dornici să ajute și foarte implicați în munca lor. Sortarea propriu-zisă a durat două zile, iar după ce am terminat de aranjat toate cărțile, le-am pus în cutii cu cotorul în așa fel încât să poată fi văzut de cumpărători.
În ziua târgului, de dimineață la ora 9, am așezat mesele împreună cu voluntarii și am cărat cărțile în zona destinată târgului. Am fost foarte bucuroasă să văd că elevii erau comunicativi și receptivi în pregătirea evenimentului. Apoi, după ce am așezat pe standuri puse în funcție de categorie, lumea a început să vină și să observe romanele de pe mese. Atât elevii, cât și cadrele didactice erau încântați de acest târg. Copii de toate vârstele se uitau printre cutiile pline de cărți, căutând următoarea lor lectură.
Pentru un minut, m-am oprit din tot ceea ce făceam și am admirat toată munca depusă de mine, de voluntari, dar și a celor care au donat toate aceste cărți. Nu îmi venea să cred că realizasem un târg de carte; părea ireal. În acea clipă simțisem cu adevărat că făcusem o diferență. . La început, acest ideal a fost un vis personal, dar pe parcurs a căpătat un sens altruist. Deși au existat multe momente când am avut impresia că sunt depășită de situație din cauza presiunii și din dorința de a fi totul perfect sau pur și simplu mă simțeam extenuată după o zi lungă de sortat, fiecare efort a contribuit la ceva minunat.
