Primul studiu de supraviețuire a cancerului pediatric în România

Parteneri: Joint Research Center – Cancer Information Unit al Comisiei Europene, Societatea Română de Onco-Hematologie Pediatrică, Departamentul de Epidemiologie și Biostatistică al Institutului Oncologic „Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca

Este prima oară când aflăm care e rata de supraviețuire în cazul cancerelor onco-pediatrice și avem o analiză completă asupra tipurilor de cancer ce îi afectează pe copii, a grupelor de vârstă cele mai afectate, dar și a regiunilor în care apar cele mai multe cazuri. O astfel de analiză este un pas esențial în alinierea la standardele de tratament internaționale, astfel încât decalajele dintre ratele de supraviețuire a copiilor din România și a celor din Vest să poată fi micșorate.
Studiul un instrument de lucru pentru specialiștii din sănătate, experți și autorități publice, cu toții implicați în creșterea șanselor de supraviețuire a micuților diagnosticati cu boli onco-hematologice din Romania.

Prezentarea grafica a studiului aici.

REZULTATELE COMPLETE ALE STUDIULUI CU PRIVIRE LA SUPRAVIEȚUIREA COPIILOR CU CANCER ÎN ROMÂNIA

A. Situația cancerului la copil

  • În România se diagnostichează și tratează în rețeaua de onco-pediatrie cca 400 de cazuri noi pe an, ceea ce raportat la populația oficială de referință a României se traduce printr-o incidență anuală de cca 10 cazuri la suta de mii de copii (incidență foarte probabil subestimată datorită raportării la o populație oficială mai mare decât cea reală). Incidența se menține constantă, ceea ce indirect este un indiciu care reflectă cât este de complet Registrul Național al Cancerelor la Copil (RNCCR)
  • În perioada 2010-2017 au fost înregistrate 3708 de cazuri. Cele mai multe cazuri sunt la grupa de vârstă 0-4 ani, iar cele mai puține – adolescenți (15-19 ani), o categorie subreprezentată în registrul posibil datorită faptului că un număr important de cazuri apărute după vârsta de 15 ani nu ajung în rețeaua de onco-pediatrie
  • Cele mai frecvente tumori sunt leucemiile (31%), urmate de limfoame și tumorile sistemului nervos central (16%, respectiv 14% ), și de tumorile osoase și de țesuturi moi (câte 7%)

B. Analiza de supraviețuire

  • Supraviețuirea în cancerele copilului a crescut constant în lume (Europa și SUA) de la 50%-60% la sfârșitul anilor ‘70 până în jur de 80% în anii ’90 , nivel la care se menține în ultimii ani datorită progreselor limitate în tratamentul unor cancere cu prognostic nefavorabil (localizările la nivelul sistemului nervos central, oaselor, țesuturilor moi, leucemia mieloidă)
  • Analiza a fost efectuată în paralel de specialiștii Departamentului de biostatistică ai Institutului Oncologic Cluj și de experții Joint Research Center – Cancer Information Unit al Comisiei Europene, care au ajuns la aceleași rezultate

Rezultate

  • Supraviețuirea medie în România (pentru toate cancerele) este de 69,1%, în concordanță cu media regiunii Europei de Est de 70% (țările Europei de Est: Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Lituania, Estonia, Letonia ), cu 10% mai mică decât media Europei de Vest.
    În mod similar cu tendințele din regiune și cele la nivel mondial, ratele de supraviețuire diferă semnificativ în funcție de localizare (sub 60% în cancerele cu prognostic nefavorabil și peste 80% în cancere cu prognostic favorabil, de exemplu limfomul Hodgkin, retinoblastomul, tumora Wilms)
  • Decalajul Est-Vest se menține între 10 și 20% (în funcție de localizare) conform studiului EUROCARE 5 (cel mai recent studiu european de supraviețuire în cancer – pentru cazurile din perioada 1999 -2007). Un decalaj similar este între Europa și Statele Unite (în special pentru localizările cu prognostic nefavorabil: sistem nervos central, os, sarcoame)
  • Cel mai mare decalaj dintre România și media regiunii se înregistrează în cazul tumorilor osoase (43% rata de supraviețuire în România pentru osteosarcom față de 56% media Europei de Est, respectiv 64,3% media europeană)

Concluzii

Experții UE, autori ai studiului EUROCARE, atribuie diferențele de supraviețuire în cancer între Europa de Est și cea de Vest în principal diferențelor în resursele alocate sistemului de sănătate, în mod special privind aprovizionarea cu medicamente, organizării serviciilor multidisciplinare, posibile întârzieri în diagnostic și tratament, eventuale dificultăți în managementul terapeutic și al efectelor secundare.

În România, problema asigurării citostaticelor este mereu în centrul atenției, atât a opiniei publice, cât și a autorităților, în ultima perioadă fiind adoptate o serie de măsuri la nivel central menite să remedieze neajunsurile care afectează disponibilitatea anumitor medicamente pe piață. Cu toate acestea, în mecanismele de achiziție la nivel local (mai ales pentru secțiile cu rulaj mic de cazuri) aprovizionarea este în continuare grevată de sincope.

Pe de altă parte, o atenție la fel de mare ar trebui acordată asigurării cooperării multidisiciplinare în rezolvarea cazurilor (mai ales cu specialitățile chirurgicale), a parcursului pacientului cu cancer de la copil-adolescent-adult (prin servicii dedicate) și a suportului sistematic pentru implementarea integrală a recomandărilor din ghidurile internaționale de profil (normare, sisteme informatice, suport logistic pentru îngrijirea pacienților etc.).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.