Alina Pătrăhău (Vasea), fondator Dăruiește Aripi
În luna septembrie am avut privilegiul de a vizita o universitate celebră, pentru a participa la Programul Governing For Nonprofit Excellence desfăşurat la Harvard Business School.
Această oportunitate a venit şi a trecut, însă a lăsat urme adânci atât în conştiinţa mea, cât şi în determinarea de a-mi canaliza în continuare eforturile către proiecte nonprofit, atât în zona sponsorizărilor, cât şi în cea a antreprenoriatului social. Revelaţiile pot spune că s-au ţinut lanţ, începând cu organizarea impecabilă a şcolii, a programului nostru, continuând cu grupul de profesionişti extraordinari în mijlocul cărora mi-am găsit cu greu locul şi cu cele zece studii de caz pe care le-am întors pe toate părţile pentru a trage concluzii extrem de interesante, intens şi atent pregătite de către profesorii şcolii. Acestea au acoperit un spectru larg, începând cu căutările de consolidare a sectorului medical din Boston, în marea lui majoritate nonprofit, continuând cu şcoli şi universităţi de renume în care actorii principali debutau în poziţii de „supervisory board” sau erau puşi în situaţia dificilă de a păstra neatinsă misiunea şcolii respective deşi treceau prin vremuri extrem de grele în care le-ar fi fost mult mai uşor să renunţe la convingerile lor. Am continuat cu asociaţii de protecţie a mediului şi cu proiecte de construcţie a mii de spaţii de joacă, în care provocările erau de natură deficitelor anuale sau a posibilităţilor de replicare a modelelor în cât mai multe oraşe.
Antreprenoriatul social l-am studiat în cadrul unor modele de retail cu produse tradiţionale din India, precum şi în cadrul unei fundaţii din Pittsburg, care se ocupă cu sprijinul persoanelor defavorizate, cu şomajul şi lipsa posibilităţilor de reabilitare. Am văzut cum determinarea unei singure persoane poate schimba lumea, cum dorinţa unui fondator poate duce mai departe zeci de ani un efort cu scop nobil. Am învăţat felul în care trebuie să arate un supervisory board şi diferenţele majore între activitatea unui consiliu de business şi a unuia nonprofit. Am învăţat că nu totul se tranşează în bani atunci când e nevoie de o decizie, am învăţat că un critic literar poate să aibă o opinie la fel de valoroasă ca şi cea a unui analist financiar atunci când vine vorba de o activitate socială.
Una peste alta, experienţa mea la Harvard Business School m-a ridicat deasupra amănuntelor zilnice şi m-a făcut să îmi reevaluez activitatea de până acum. Totul contează: atât energia zilnică şi rezolvarea rapidă a problemelor apărute, cât şi orientarea strategică, firul roşu pe care încerci să îl urmezi de-a lungul vieţii. Sper că totul mă va ajuta de acum încolo pentru a duce activitatea socială din România cât mai aproape de ceea ce se întâmplă în lume. Responsabilitatea socială şi activităţile non-profit se află astăzi la un nivel mult mai înalt în ţările civilizate, acolo unde spiritul civic s-a rafinat şi s-a distilat pentru a alimenta rezolvarea problemelor societăţii.