În procesul de alegere al următorului proiect suntem mereu limitați de ceea ce credem despre posibilitățile noastre. Preferăm întotdeauna să alegem acel proiect pentru care putem strânge finanțare cu certitudine. Omenia noastră, modestia noastră, limitează ONG-urile și chiar dacă uneori visează la stele, preferă să investească potențialul lor creator în cauze mult mai mărunte decât ar putea realiza.
Pentru exemplificare: cum ar fi dacă în loc să peticim spitale care așteaptă de o veșnicie să fie renovate, am putea construi unul complet nou, în care toată lumea să se simtă bine: pacienți, medici, părinți. Cum ar fi dacă în loc să strângem câteva sute de mii de euro, ne-am uni eforturile și am strânge împreună într-un efort național, 30 milioane de euro în doi-trei ani. Oare nu sunt disponibili acești bani? Oare companiile naționale nu s-ar bucura să fie parte dintr-un așa efort privat? Credem că da. Credem că eforturile câtorva asociații cu reputația de a fi construit proiecte frumoase, premiate la galele societății civile ar valora mai mult împreună decât separat.
Rămâne de văzut felul în care oamenii pot trece peste bariera lucrului în echipă în beneficiul celor mulți. Istoria ne spune că, de obicei, în alegerea proiectelor, potențialul depășește realitatea. Rămâne nefolosit și din păcate nu poate fi reportat la proiectele următoare. Dar ce ar aduce cu ea o inițiativă extrem de ambițioasă, care la prima vedere este de nerealizat? Cu siguranță ar aduce frustrare, stres, nopți nedormite și teama nereușitei. Dar în același timp ar mai aduce o energie imensă, o determinare care, prin natura ei, ar găsi soluții de a merge mai departe.